DE CE NU ESTI CA SI CEILALTI…?

DE ce esti prea gras, prea slab, prea sarac, prea bogat…de ce esti ca tine si nu ca ceilalti…

De multe ori auzim judecati din partea celorlalti cum ca nu suntem cum ar trebui sa fim, si chiar si noi am castigat inca de mici aceasta tendinta de judecata a propriului sine, gandindu-ne daca, cumva nu ne incadram in normele societatii.

Cine suntem atunci cand nu ne incadram in normele societatii? Cum ne definim pe noi insine atunci cand nu ne incadram in tipare prestabilite si mai ales cum negociem cu noi noua schimbare?

In momentele in care suntem in cadratura ideala ne iubim pe noi insine, suntem mandri de noi si avem o identitate- daca avem un job implinitor, un corp lucrat, o relatie frumoasa, o masina sport, sau o casa mare…Dar ce se intampla cu noi cand viata ne este data peste cap si neprevazutul apare…ne ingrasam cateva kilograme, iesim dintr-o relatie, ne dorim o casa mai mare pentru ca cea in care stam este neincapatoare pentru stima noastra de sine, masina sport se strica…

Cum ne mai definim atunci? Cine suntem noi atunci cand idealul dispare din viata noastra chiar si pentru cateva luni, cine suntem noi cand intram in cumpana?

Oare ne transformam, oare devenim instant persoane rele daca nu avem o relatie, daca ne ingrasam sau nu avem inca job-ul pe care ni-l dorim?

Cum ne raportam la noi daca nu avem viata ideala?

Iti spun eu…devenim frustrati daca toate acele lucruri ne mentineau de fapt personalitatea, stima de sine si fericirea pe linia de plutire..

Daca imaginea noastra de sine ideala nu coincide cu ceea ce obtinem din exterior vom suferi!

Am fost invatata inca de mica ca oamenii grasi sunt lenesi sau nesimtiti si cum ma ingrasam un kilogram, cum stima mea de sine se ducea pe apa sambetei pentru ca ma raportam la ceea ce invatasem in copilarie.

Nici nu conta ca oamenii din jurul meu nici nu observau diferenta, insa imediat nu ma mai placeam pe mine si incepeam sa ma dispretuiesc, sa ma simt vinovata pentru ca am mancat prea mult si toate astea generau in a ma ingrasa si mai mult. Cu cat ma simteam mai vinovata si cu cat ma dispretuiam mai mult cu atat mancam mai mult.

Se pare ca a te invinovati pentru un comportament daunator iti rezulta tot mai mult din acel comportament- pana rezolvi problema si accepti situatia. Cand te accepti pe tine asa cum esti in situatia data, poti gasi solutii creative, insa pana atunci esti blocat.

Oare ne trebuie o viata ideala pentru a fi fericiti si a ne iubi pe noi insine? Oare ne putem iubi si fara o masina sport, casa de vacanta la mare si silueta de model…

De multe ori am crezut ca nu ma pot iubi pe mine, daca nu am situatia perfecta in viata mea. Dar mi-am dat seama ca tocmai asta este provocarea- Sa te accepti pe tine in situatia nu prea fericita din viata ta, este inaltator pentru sufletul tau. Este cel mai frumos lucru pe care il poti face pentru tine…acela de a nu te “lua la palme” atunci cand viata ta se prabuseste.

Niciodata nu am inteles metafora prietenului- Daca un prieten foarte bun ti-ar spune ca viata lui s-a prabusit i-ai da palme sau l-ai incuraja.

Ei bine cu noi insine nu prea tine incurajarea asta…pentru ca invinovatirea de sine si critica arata oarecum ca ne pasa si facem ceva ca sa remediem problema-ca si cum invinovatirea ar insemna ca muti muntii din loc

Ei bine noi ne invinovatim pentru a le arata altora ca suntem implicati si cautam o solutie, pentru a le satisface lor dorintele despre cum ar trebui noi sa fim, insa daca n-ar fi niciun om prin preajma caruia sa-i demonstram ceva, nu-i asa ca am pune mana sa rezolvam situatia  in felul nostru si inca repede…?

Ne invinovatim pentru ca nu stim/ nu vrem sa ne recunoastem noua insine cum ca ne dorim altceva decat ce isi doreste societatea(prietenii, rudele, sefii) pentru noi. Ne mai invinovatim si pentru ca avem printre gandurile noastre si coordonate proaste care se aplicau in copilarie, dar pe care le consideram si acum valabile – ex Cand vorbim neintrebati la o sedinta si credem ca suntem considerati nepoliticosi, cand nu ne facem ordine in camera si ne simtim murdari,  cand nu avem un job stabil si visam mult,  cand ne spunem opiniile diferite fata de ale celorlalti si ne acuzam cum ca am fi niste ciudati …poate astea se aplicau in copilarie pentru ca ne spuneau parintii nostri ca se aplica (in conformitate cu ceea ce invatasera si ei despre ei insisi), dar acum este timpul sa ne revizium fisierele cu ceea ce mai este valabil pentru noi si ce nu ca sa ne continuam viata de adulti fericiti. Nu poti fi fericit acum la 26 de ani in niciun caz daca simti si actionezi bazandu-te pe regulile invatate la 7 ani. Bineinteles ca nimeni nu iti spune la Scoala sau la Facultate cum ca trebuie sa iti updatezi gandurile despre tine si regulile carora te supui odata cu cresterea in varsta.  Poate gandesti (cum spuneam si eu intr-o perioada de altfel) ca nu iti spun pentru ca vor sa gandesti ca la 7 ani, dar sa platesti taxe ca la 26

Dar nu iti spun si pentru ca NU e responsabilitatea lor sa iti faca viata mai fericita, ci este in exclusivitate responsabilitatea ta! ( Daca inteligenta emotionala s-ar preda in scoli sau ar fi cursuri pentru fericire, atunci am fi o societate de top)

Nu exista viata ideala exterioara, exista doar fericire care vine din interior. 

Iar pentru a fi fericit din interior trebuie sa ai ganduri si reguli de viata care te sustin acum, adaptate nevoilor tale de acum!

Sistemul sta cam asa: Noi ne raportam la lumea exterioara prin prisma a ceea ce avem in interior, astfel ca vedem doar acele lucruri si nu altele, in vibratie cu imaginile pe care le-am invatat, preluat, experimentat, format de-a lungul timpului (cel mai precis in copilarie sau prin experiente marcante ) . Daca tie nu iti place de tine( nu esti bland cu tine in situatii critice)  din interior, bineinteles ca vei cauta in exterior validari ale propriului sine si iti garantez ca daca faci asta nu iti va placea ce rezultate vei obtine.

Daca tu te consideri urat, vei cauta validare pentru imaginea ta, iar oamenii te vor valida conform cu ceea ce simti tu despre tine-Te vor considera urat…sau cel putin asta vei percepe tu de la ei

Daca te consideri fara valoare, bineinteles ca vei primi validare a ceea ce simti. Niciodata nu vei avea un lucru dupa care alergi si pe care il vrei cu disperare pentru ca in interior nu crezi de fapt ca il meriti, iar Universul iti valideaza dorinta de a nu merita

Daca lucrurile nu stau conform planului tau ideal uita-te putin in interior!

Asa ca pune mana si updateaza regulile invatate despre tine. Eu asta o sa fac din nou in urmatoarea perioada!

Este cea mai buna modalitate de a-mi da seama cine sunt eu acum, azi 25 ianuarie si ce reguli se mai aplica la mine din trecut si care nu!

Te invit sa iti iei putin timp pentru tine in urmatoarea perioada – 10 minute pe zi in care sa te gandesti la ce reguli ai invatat de la 5-12 ani si pe care dintre ele le mai aplici si astazi la maturitate. Gandeste-te daca iti mai sunt de folos, iar daca nu mai sunt utile schimba perspectiva din care vezi lucrurile.

Mai multe despre schimbarea viziunii din care te privesti pe tine si  cum sa updatezi regulile dupa care te ghidezi la anul 2015, in urmatorul articol…

 

Cu drag,

Andra

 

 

 

Management TeamDE CE NU ESTI CA SI CEILALTI…?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *