Odata cu trecerea timpului si cu inaintarea in varsta incepi sa detectezi bulshitturile din viata ta si incepi sa le dai la o parte unul cate unul, sa iti traiesti cu adevarat viata. Vine un moment in viata cand strambi din nas si ridici o spranceana la toate lucrurile care “trebuie” si incepi sa te ocupi mai mult de cele care conteaza cu adevarat pentru tine.
Am trecut printr-o depresie crunta incercand sa fac lucrurile ca inainte, lucrurile care “trebuie”, pentru ca acelea si numai acelea credeam ca imi puteau aduce fericirea sau așa eram invatata. Pana cand am invatat sa nu ma joc cu fericirea, sa nu o aman pentru batranete, pentru ca s-ar putea sa regret ca traiesc viata pentru altcineva si nu pentru mine.
Cand amani fericirea ta pentru a-i face pe altii fericiti, inseamna ca ai prea multa fericire de cheltuit si mult prea mult timp de aruncat pe fereastra.
Cand treci prin astfel de momente de tristete incepi cu adevarat sa apreciezi tot ce poti face sa fie mai frumos in viata ta.
Fiecare lucru care iti face placere, integrat in viata ta este ca o binecuvantare si incepi sa te bucuri de momentul prezent. Tot ce nu iti face placere incepe sa devina un bullshit inventat de societate ca sa te mentina domesticit.
Apreciez mult mai mult acum momentele de fericire, decat o faceam in trecut, poate doar pentru ca inainte ma negam pe mine si nu imi dadeam voie sa fiu eu insami, cu dorintele, nevoile mele.
Imi tineam sufletul legat intr-o inchisoare, spunandu-i in fiecare zi ca o sa-l eliberez cand o sa ma faca fericita…Cred toti cunoastem foarte bine fraza asta…
Pana nu mi-am dat voie sa fiu eu insami, cu defectele si calitatile mele contopite, n-am inteles ce caut eu aici de fapt.
Nu cautam fericirea, pentru ca traiam deja intr-o mare de fericire, dar pe care nu eram dispusa sa o vad. Ma cautam pe mine insami, cea adevarata, cea care se exprima liber, fara teama ca a gresit cumva ceva…
Cand gasesti ceea ce-ti place trebuie sa continui, sa apuci lucrul ala care te duce in bucurie cu amandoua mainile si sa investesti pasiune, chiar si atunci cand ai impresia ca nu o sa mai vezi lumina de la capatul tunelului.
Cu cat muncesti mai mult pentru pasiunea ta, chiar si facand lucruri minuscule in fiecare zi, cu atat vei deveni mai bun in bucuria ta.
Sunt o fire foarte rationala, iar un defect al mintii rationale este acela ca gandeste prea mult drumul spre fericire, in loc sa traiasca fericirea.
O minte nefocusata te poate deturna de la fericire, dar pentru fericire nu trebuie sa iti folosesti mintea, ci sufletul.
Oricat ti s-ar spune ca trebuie sa muncesti in the traditional way…it’s a bullshit pentru ca numai in starea de flow poti crea lucruri cu adevarat minunate…
Cei care au reusit si care au succes traindu-si visul stiu asta.
Munca si mintea nu au nimic de-a face cu succesul…Perseverenta in a-ti mentine si urma flow-ul.
Cu cat traiesti mai mult cu sufletul, cu atat vei avea mai mult succes, vei fi mai fericit. Cu cat te sperii mai mult de sufletul tau, de maretia lui, cu atat vei incerca sa-ti stresezi mintea si corpul ca sa reușească…
Work it with the flow!
